Nu sunt
un petec de pamant
pe care sa il vinzi, sa il lucrezi
sau sa-l posezi.
La o privire telescopica
mai atenta
vei observa ca, de fapt,
sunt o intreaga planeta
proaspat nascuta, fierbinte.
Viata inca-mi tasneste prin scoarta.
Uneori, prin cuvinte.
Apele gandurilor sunt indecise:
nu stiu daca sa ma inunde suvoaie
sau sa ma innoreze.
Oricum, e nevoie de ploaie.
In schimb, am invatat sa fac piruete
de sentimente cochete
si, periodic,
finalizez cate o revolutie,
desi asta nu e niciodata o solutie.
Te-ai inselat.
Nu sunt ceva apropiat
sau lesne de insfacat,
nu-i asa?
Dar ma poti oricand vizita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu