Noi, doar un capat de sfoara

semanam tot mai mult cu un capat de sfoara
pe care timpul a rasucit-o in jurul fiintei
eu nu te mai port in palma, insirat pe o linie oarecare
desi un ochi atent inca te-ar citi printre riduri
tu ai uitat sa ma respiri, sa ma existi in prelungirea
sau in locul trecutului plin de corabii si fluturi
cum ar fi daca busola ar indica iarasi nordul?
deocamdata ea e atrasa magnetic de-un ve
inca nu ne-am lamurit daca e de la victorie sau de la vis
nici topica nu mai functioneaza. nu-ti mai gasesc pozitia
in propozitii si fraze, mine si minte, pesti si trabucuri
te zvarcolesti pe undeva, prin jumatatea mea de unu
nu exista trepte, ferestre sau cuvinte dinspre noi inspre noi
nu credeai ca iti vor trebui vreodata.
pana acum tu erai o usa care glisa intre lumi, gratios
eu iti aplaudam alunecarile fara sa stiu prea bine de ce.

taiati la un capat, desirati la celalalt, bine unsi,
spanzuram impreuna iubirea

Cum se numara vesnicia?

eternitatea se numara cate doi, imi spuneai tremurat
pe atunci ne ascundeam in tribunele stadionului mut
acolo numai trairile noastre obisnuiau sa faca valuri
uneori stateam cu fruntea lipita de obrazul tau stang
descopeream frumusetea tacerii in directa legatura
cu formele norilor, verdele ierbii si sarutarile prelungi
alteori ma lipeai de ziduri, ma cautai pe sub haine,
ma invadai pulsatil cu faptura ta furibunda
sopteai: iubito, suntem doar doua pasari-lira
care incearca sa intre printre gratii in aceeasi colivie
iar eu tipam, tipam,
strabateam visul dintr-o singura zbatere de pleoapa
apoi deschideam larg ochii pentru a te fixa pe retina asa
coborand scara mea pe trepte de liniste pana cand
ajungeai in acasa

acum cerul ma apasa pe umeri, inert
am uitat cum se numara vesnicia

De scriitor

se apleaca peste fumul de tigara cu zatul cafelei sub ochi
pe tample i se preling vocale, consoanele devin mestecate
un alt chewing-gum cu aroma de migdale amare
uneori le scuipa, alteori le inghite cu naduf
degetele mainii stangi tin timpul de margini
pentru ca dreapta sa poata mazgali sufletul pe secunde
stie ca e bolnav incurabil, nivelul cuvintemiei e mult peste normal
se trateaza naturist, cu cate o foaie verde dintr-o dunga
vine lumea sa ma planga
dar eu cant si rad si dor
pe obrajii tuturor
ochii lui privesc in oglinzile dinauntru
atenti la miscarile greierilor si la cantecul pietrei
i se intampla cateodata sa zboare cu aripi de imprumut
pe ale lui le-a daruit demult

hei, scribule! foloseste lapte de mama in loc de tablite!
ca nu vreau sa fiu vreodata intarcata
de cuvinte

Declaratie de independenta

Nu sunt
un petec de pamant
pe care sa il vinzi, sa il lucrezi
sau sa-l posezi.

La o privire telescopica
mai atenta
vei observa ca, de fapt,
sunt o intreaga planeta
proaspat nascuta, fierbinte.

Viata inca-mi tasneste prin scoarta.
Uneori, prin cuvinte.

Apele gandurilor sunt indecise:
nu stiu daca sa ma inunde suvoaie
sau sa ma innoreze.

Oricum, e nevoie de ploaie.

In schimb, am invatat sa fac piruete
de sentimente cochete
si, periodic,
finalizez cate o revolutie,

desi asta nu e niciodata o solutie.

Te-ai inselat.
Nu sunt ceva apropiat
sau lesne de insfacat,
nu-i asa?

Dar ma poti oricand vizita.

In alb si negru

Tu nu stii sa canti la pian.
Stii doar sa ii vorbesti
din varful degetelor.

Te-am ascultat intamplator
fara sa inteleg.
Sunetele mi-au strabatut carnea
devenita permeabila
si-am sangerat
lumina.

Sub ochiul tau drept
albul si negrul s-au certat furtunos
s-au imbratisat apoi
fara intrepatrunderi
in tonuri de gri.

Vorbaria ta noncolora
mi-a lasat cuvintele
pustii.

Tremuri cu mine?

habar n-am de ce dimineata imi zambeste a tine
pana acum visele ma intorceau de pe-o parte pe alta
a vietii
dar mi s-au rupt pieptenii cu care descalceam realitatea

uneori ma trezesc strigand intr-o fereastra deschisa
"nu ma dori!" si salcamii imi poarta mesajul
din spin in spin
daca te zgarie mireasma, sa stii c-am fost eu

intre ochii nostri deschisi bat musonii
ploile calde imi dau bice, ma alunga in Rai
sa refacem scena ispitei

sunt gata
descaltata de cuvinte
dezbracata de indoiala

tremuri cu mine?

Pusa pe sotii

Sa remodelam jocurile!
Sotron?
Aceeasi speranta aruncata cu precizie
in patrate consecutive
de calendar...
Plictisitor!

Vreau curse cu obstacole,
sa imi maresc rezistenta la
iubire prelungita!

N-avem coarda? Nu-i nimic!
Putem sari peste cate un cal
din cei verzi
adapostiti de peretii
sufletului...

Sa refacem si regulamentul
de oina,
ca sa nu te mai feresti
cand azvarlu dupa tine
cu inima...

Aminteste-mi doar
sa nu mai trag cu atata forta
de marginile noptii
ca, uite!
S-a crapat
de ziua....