Noi, doar un capat de sfoara

semanam tot mai mult cu un capat de sfoara
pe care timpul a rasucit-o in jurul fiintei
eu nu te mai port in palma, insirat pe o linie oarecare
desi un ochi atent inca te-ar citi printre riduri
tu ai uitat sa ma respiri, sa ma existi in prelungirea
sau in locul trecutului plin de corabii si fluturi
cum ar fi daca busola ar indica iarasi nordul?
deocamdata ea e atrasa magnetic de-un ve
inca nu ne-am lamurit daca e de la victorie sau de la vis
nici topica nu mai functioneaza. nu-ti mai gasesc pozitia
in propozitii si fraze, mine si minte, pesti si trabucuri
te zvarcolesti pe undeva, prin jumatatea mea de unu
nu exista trepte, ferestre sau cuvinte dinspre noi inspre noi
nu credeai ca iti vor trebui vreodata.
pana acum tu erai o usa care glisa intre lumi, gratios
eu iti aplaudam alunecarile fara sa stiu prea bine de ce.

taiati la un capat, desirati la celalalt, bine unsi,
spanzuram impreuna iubirea

Cum se numara vesnicia?

eternitatea se numara cate doi, imi spuneai tremurat
pe atunci ne ascundeam in tribunele stadionului mut
acolo numai trairile noastre obisnuiau sa faca valuri
uneori stateam cu fruntea lipita de obrazul tau stang
descopeream frumusetea tacerii in directa legatura
cu formele norilor, verdele ierbii si sarutarile prelungi
alteori ma lipeai de ziduri, ma cautai pe sub haine,
ma invadai pulsatil cu faptura ta furibunda
sopteai: iubito, suntem doar doua pasari-lira
care incearca sa intre printre gratii in aceeasi colivie
iar eu tipam, tipam,
strabateam visul dintr-o singura zbatere de pleoapa
apoi deschideam larg ochii pentru a te fixa pe retina asa
coborand scara mea pe trepte de liniste pana cand
ajungeai in acasa

acum cerul ma apasa pe umeri, inert
am uitat cum se numara vesnicia

De scriitor

se apleaca peste fumul de tigara cu zatul cafelei sub ochi
pe tample i se preling vocale, consoanele devin mestecate
un alt chewing-gum cu aroma de migdale amare
uneori le scuipa, alteori le inghite cu naduf
degetele mainii stangi tin timpul de margini
pentru ca dreapta sa poata mazgali sufletul pe secunde
stie ca e bolnav incurabil, nivelul cuvintemiei e mult peste normal
se trateaza naturist, cu cate o foaie verde dintr-o dunga
vine lumea sa ma planga
dar eu cant si rad si dor
pe obrajii tuturor
ochii lui privesc in oglinzile dinauntru
atenti la miscarile greierilor si la cantecul pietrei
i se intampla cateodata sa zboare cu aripi de imprumut
pe ale lui le-a daruit demult

hei, scribule! foloseste lapte de mama in loc de tablite!
ca nu vreau sa fiu vreodata intarcata
de cuvinte

Declaratie de independenta

Nu sunt
un petec de pamant
pe care sa il vinzi, sa il lucrezi
sau sa-l posezi.

La o privire telescopica
mai atenta
vei observa ca, de fapt,
sunt o intreaga planeta
proaspat nascuta, fierbinte.

Viata inca-mi tasneste prin scoarta.
Uneori, prin cuvinte.

Apele gandurilor sunt indecise:
nu stiu daca sa ma inunde suvoaie
sau sa ma innoreze.

Oricum, e nevoie de ploaie.

In schimb, am invatat sa fac piruete
de sentimente cochete
si, periodic,
finalizez cate o revolutie,

desi asta nu e niciodata o solutie.

Te-ai inselat.
Nu sunt ceva apropiat
sau lesne de insfacat,
nu-i asa?

Dar ma poti oricand vizita.

In alb si negru

Tu nu stii sa canti la pian.
Stii doar sa ii vorbesti
din varful degetelor.

Te-am ascultat intamplator
fara sa inteleg.
Sunetele mi-au strabatut carnea
devenita permeabila
si-am sangerat
lumina.

Sub ochiul tau drept
albul si negrul s-au certat furtunos
s-au imbratisat apoi
fara intrepatrunderi
in tonuri de gri.

Vorbaria ta noncolora
mi-a lasat cuvintele
pustii.

Tremuri cu mine?

habar n-am de ce dimineata imi zambeste a tine
pana acum visele ma intorceau de pe-o parte pe alta
a vietii
dar mi s-au rupt pieptenii cu care descalceam realitatea

uneori ma trezesc strigand intr-o fereastra deschisa
"nu ma dori!" si salcamii imi poarta mesajul
din spin in spin
daca te zgarie mireasma, sa stii c-am fost eu

intre ochii nostri deschisi bat musonii
ploile calde imi dau bice, ma alunga in Rai
sa refacem scena ispitei

sunt gata
descaltata de cuvinte
dezbracata de indoiala

tremuri cu mine?

Pusa pe sotii

Sa remodelam jocurile!
Sotron?
Aceeasi speranta aruncata cu precizie
in patrate consecutive
de calendar...
Plictisitor!

Vreau curse cu obstacole,
sa imi maresc rezistenta la
iubire prelungita!

N-avem coarda? Nu-i nimic!
Putem sari peste cate un cal
din cei verzi
adapostiti de peretii
sufletului...

Sa refacem si regulamentul
de oina,
ca sa nu te mai feresti
cand azvarlu dupa tine
cu inima...

Aminteste-mi doar
sa nu mai trag cu atata forta
de marginile noptii
ca, uite!
S-a crapat
de ziua....

Padure - haiku

soldati infrunziti
primesc comenzi vitale
de la radacini

Crochiuri cu amanti

incaperea cu obloane inchise
ea
el
bonsaii vestejiti de atata ardere

ma tem ca nu ma vei iubi niciodata
ea radea, isi dezvelea carnea,
ii cauta tremurul pe sub piele

de pe strazi navaleau zgomote, mirosuri
ii inghiteau
ii redau apoi visului lor
inainte si dupa

incaperea cu obloane inchise
ea
el
patul sau podeaua sau peretii

spune-mi ca m-ai vrut doar pentru bani
ea ii vorbea despre viitorul ei de scriitoare
il potopea cu dorinta iesita prin pori

uda zadarnic bonsaii
inainte sau dupa

trupul meu nu poate dori o femeie care nu iubeste

incaperea cu obloane inchise
ea
bonsaii morti

el nu a mai venit niciodata

Unele zâmbete

unele zâmbete
au flori înnodate la colţuri
ghirlande cu sens

altele se rostogolesc pântecoase
scăpate din raft
vinuri vechi

unele zâmbete
inundă umbrele paşilor
potop de tăceri

altele se arcuiesc
între două emoţii
iepuri în salt

unele zâmbete
îţi navighează prin inimă
baionete ofensive

altele, glazurate,
îţi mânjesc dulce buzele
indiene cu frişcă

demenţiale, tinere,
capitaliste, secrete,
aiuritoare, aparente,
transparente,
unele zâmbete
sunt

altele încă învaţă
să fie

Tesatoarea de borangic

era o ea oarecare, femeie, uneori poeta
in rochia ei dantelata si pantofii brodati
semana cu un timbru dezlipit de pe plic
cand avea chef de trait iesea pe strazi
alegea din multime unul, la intamplare,
il ducea pe o pajiste ca oricare alta, populata de vise
maronii, albastrui, sau ce culoare or fi avand
numai acolo ea isi scotea pasarea-lira din piept
o punea sa le cante arii cu tremolo in si bemol
uita mereu ca e alergica la bemoli si ii ies pe piele
eruptii de sentimente rosii cu margini albe
cum-necum, iubirea se resorbea in timp
uneori vantul canta la harpa si ei nu mai stiau
daca fosneau ierburile sau poeziile

doar cateodata, sunetele o izbeau cu fruntea de nori
si sangera viermi rosii de matase, atat de necesari
pentru a tese borangicul cuvintelor
ea atata stia

Noi, cei de-o seama

Noi, cei nascuti de acelasi nor
ne recunoastem usor

dupa umarul stang
ciuruit, scorojit
de sufletul celor ce plang

dupa ochiul drept
rotunjit de mangaierea pleoapei
obisnuit cu privitul din piept

dupa felul cum ne miram:
uite o lebada
uite un strigat
uite o moarte
- ce-i drept, uneori mai uitam.

Noi, serpi descalciti
din unul si-acelasi ghem
n-am invatat sa cadem
dar am invatat sa ne ridicam.

In rastimpuri, zburam.

Langa un fluviu schiop

trecea prin noi un fluviu schiop de-un mal
asa s-a nascut, spuneai si imi trageai ceata pe ochi
dominoul cadea piesa cu piesa
doar zidurile mele se cocotau pe varfuri,
speriate de saruturi

ghemuiti, construiam intrebari de nisip
ne oglindeam bunatatea in coapsele apelor
aici s-a inecat Quasimodo? aruncam intr-o doara
desi ii simteam zambetul in spinare
si-n papile amare

de prea mult mimetism deveneam transparenti
nu te mai distingeam de unda, de umbra
clipele ti se frecau zgomotos de umeri
taceam, asurziti

imi era dor de celalalt mal si-l nasteam
intre ochii nostri raniti

Specificitate

In lumea noastra
disperarea se masoara in mangaieri.

Cu gandul rasucit nefiresc inspre ieri,
obosim calculand procentual
cat din mirosul de piersici ce ne urla in nari
e real.

Instituim noi metode de comunicare.
Scrijelim cu unghiile ideograme
pe soare.
Noaptea crestem lupi stravezii
sa glasuiasca in locul nostru
din colivii.

Asteptam clipa demult ratacita,
specialista in trezitul la viata.

Pana una sau alta,
ne ghicim viitorul
in moneda cu o singura fata.

Nocturna

E liniste acum, iubite.
Casele si-au asezat caramizile vraf,
s-au acoperit cu tigle
si-au atipit, obosite.
Zgribuliti, copacii
s-au invelit in umbre
si-au adormit de-a-mpicioarelea,
saracii...
Pe catifeaua instelata,
o croitoreasa insomniaca, nebuna,
a cusut un singur nasture
(oamenii ii spun luna).
Numai visele, scapate din ograzi,
necheaza naravas,
cavalcade tropotite
pe strazi.
Nu, iubite, ele nu sunt inaripate.
Duc doar cate un inger
in spate.

Resuscitare

ma aplecasem peste respiratia ta incompleta
pe atunci nu invatasem cadenta
spaima-iubire
spaima-iubire
dintr-un ecou in altul
renasteai

imi lipisem urechea de cochilie
ascultam valurile sufletului tau
vuiau retrograd
vuiau incandescent
clocoteau
violet

amalgamati
praf pe copite de rinoceri
ne pipaiam vietile
pe sub taceri

Rictus

era intr-o joi
sarpele ma tinea
de mana
inclestat pe linia vietii
nu
se auzea veninul
printre molari suiera ascutit
capatul meu de unu

ceata crestea
se labarta in voie
printre vii
abia mai zaream
cate o
moarte
cochiliile alunecau
din departe in departe

era intr-o joi
printre frici
ratacisem o casa
o zare
un u impiedicat
repetent

inclestat pe linia vietii
veninul zambea
condescendent

Autoportret in zori

M-am trezit
din somnul meu infrunzit.
Mirarea ma imbratisa cald.
Cat de senin mi-e sangele dimineata,
cat de inalt!

Inainte de zori
m-au inghitit coliviile.
S-au transformat in privighetori.
Indelung m-au cantat
- cantec sculptat
in piatra de nori.

Ploaia m-a scurs.
Inaltata mesteacan,
m-au rontait bidivii somnorosi.
Le-au crescut aripi de-arama.
In dangat de clopot ma zboara
victoriosi.

Acum stiu de ce
dimineata sunt potir rotitor
de lalea.
Dumnezeu ma amesteca zahar
in ceasca Sa
de cafea.

Peste mlastini, iubirea

eram doua firmituri de infinit
ne rontaiau melcii
le cresteau ganduri
ne sfasia pamantul
ii incolteau ferestrele
cu lumina

eram o zbatere inutila de flacari
ni se ofereau lascive paduri intregi
le palmuiam
apele ne ocoleau tremurand
cu durere nasteam schelete de vise
ne zgariau
sangeram apropiere

sarutari lungi-prelungi atarnau
spanzuram cu ele
timpul
murea fericit in bratele noastre
ne contopeam infrigurati
punte de chihlimbar peste mlastini
ne traversa
iubirea

ca si cum am fi fost prea usori
ca si cum am fi construit piatra cu piatra
al zecelea cer
al noualea nu mai era
de-ajuns

Dependenţă

le-am vazut
beau tuica la crasma din colt
asteapta nelinistite metroul
se inghesuie in troleu
isi pudreaza nasul in fata oglinzii
conduc biciclete sau masini de lux
umplu parcurile
stadioanele
magazinele
dau buzna la solduri
tinere sau ridate
proaspete sau obosite
moderne sau demodate
se barfesc in fata portii
se injura cu sete
fac sex noaptea
in lift
la serviciu
se cearta cu soacra
plang
zambesc
se impaca
mai beau o cafea
isi sting pielea cu o tigara
iubesc pana mor
si-o iau de la capat

le-am vazut umbrele tarandu-se
oameni cu pielea julita
de pietre
intotdeauna traversand pe rosu
intotdeauna feline
nu pot trai fara ele

fara vise

Brutarul

nu avea nume, vecinii il strigau omule
saluta clipind dintr-un ochi rasturnat
cu celalalt cantarea distanta de la finit la infinit
mainile ii erau albe, naravas de albe, muscate
de harpiile cu care se lupta zi de zi pentru suflet
nu avea prieteni, dar casa ii era mereu plina de
femei cu sanii rotunzi, plini de vise,
fecioare inalte, transparente, usor rosietice,
batrane de portelan, stralucind sidefiu
veneau goale si plecau cu duminici in brate
nimeni nu stia de unde facea rost de ele
il pandeau, ascunsi in spatele cuvintelor
l-au surprins noaptea cu mainile naravas de albe
cufundate pana la coate in sensuri
cocea poezii in spuza de stele

il mai vad, cand si cand, printre alte fiinte banale
hei, omule, coace-mi si mie o poezie!
el clipeste siret dintr-un ochi rasturnat:
duminica, draga mea,
duminica...

Sssst!

Inainte de a citi aceasta poezie, va rog
sa inchideti telefoanele mobile
sa faceti timpul farame si sa-l dati hrana pestilor
sa va dati de trei ori peste cap pentru o mai buna conditie umana
sa scuturati bine toate literele din carti
sa rupeti cu dintii limitele si hainele amantului
sa coborati in serpi pentru a invata staruinta
sa escaladati ploaia pentru a invata caderea
sa cititi iubirea si s-o dati mai departe
sa zburati in varful picioarelor
sa mangaiati in soapta
sa devorati strugurii din vin
graul din paine
mierea din saruturi
asezati confortabil in balansoarul viselor
sa va lasati celulele inundate de liniste
apoi
sa asteptati rabdatori

aceasta poezie inca se scrie

Popas interior

indrazneste, calatorule
aseaza-ti pasii osteniti pe glia calda

aici iti pierzi numele
pentru ca nu e nimeni care sa te strige
toate chemarile s-au contopit
cu soaptele creatiei
tacerea fara de timp sa-ti fie ajutor, strainule
sa nu adormi...
sa nu ado...
sa nu...

pe taramul acesta nu exista oglinzi
pentru ca nu e nimeni care sa te judece
te poti dezbraca linistit de haine
de piele
de carne
de ganduri
pana la bobul de lumina ratacit in tine
mai e cale lunga, voinicule

pamantul acesta nu admite granite
noapte de noapte, zidurile se naruie
mai inalt
mai profund
creste pacea

creste un cer nou
sub aripa ta
omule

Valse triste

isi uitase condurul deasupra pianului
in fuga ei peste clape
trebuia sa ajunga acasa inainte de miezul sortii
trebuia sa vada cum
ochiul inchide ochi
flacara stinge flacara
cuvantul mistuie cuvant

pletele i se incurcau in fuioare de timp
sfasia in gand vocile cele mai luminoase
alerga spaimele
o alergau spaimele
trebuia sa prinda momentul cand
ochiul stinge flacara mistuie cuvantul

sufletu-mi poarta condurul
plangand

ca si cum

ca si cand

Poveste

A fost un dor
si-atat...
De-a fost frumos,
de-a fost urat,
de s-a pierdut prin vremea
cea pustie -
cine mai stie?

A fost un dor
pierdut, stingher,
lumina cealalta parte
de cer
si oferea iubirea sa
oricui trecea...

Iar intr-o zi,
un suflet-doina ii zambi
si, fericit,
dorul pieri...

Dar,uneori,
intre un zambet
si un nod in gat
invie-un dor
si-atat...

Si strig...

Mai mai vezi?
Sunt aici,
langa bocancul tau,
si chiar nu-mi pasa
daca ma calci in picioare!

Ma mai auzi?
Cu toata fiinta
iti soptesc
secunde,ani,veacuri,
si chiar nu-mi pasa
daca vei asurzi!

Ma mai simti?
Esti asezat comod
in flacarile mele
si chiar nu imi pasa
daca ma vei mistui!

.....

Si nu mai strig...
Am obosit,
am ragusit,
si-a inceput sa-mi pese...

Si...e atat de frig...

Am o intrebare...

Iubim cu ochii inchisi
ca nu cumva
sa ne iasa sufletul
prin ei.

Ne paralizam degetele
ca nu cumva
ele sa moara de placerea
mangaierii.

Rostim cuvinte seci
ca nu cumva
sa ne dezbracam cu totul
din greseala.

.................

Daca am avea
pistolul la ceafa
am schimba ceva?

Sau am muri stupid
ca nu cumva
sa traim
prea frumos?

De-a calatoria

Plangand de nepasarea
duminicii preasfinte,
am imbracat uitarea
in strai de vis cuminte...

Si, dintr-un colt de soare
m-am aruncat in mine
sa aflu daca doare
prea mult ziua ce vine.

Dar n-am gasit durerea
si am plecat din nou
sa caut fericirea
cu suflet de ecou...

Si undeva, departe,
lumina ma imbie
sa fauresc, din vrabie,
maiastra ciocarlie.

Devreme e apusul
ce cade-n stropi de-argint
si-ncanta magic ochiul
zapezilor ce mint...

dar deocamdata-i pace
la cap de curcubeu
unde-obosit se-ntoarce
marunt sufletul meu.

Dorinta de Craciun

Peste clipele de noapte
vreau sa-mi curg
nemarginirea,
sa renasc precum
Lumina,
izbavita de pacat,
fara lacrimi,
fara zambet,
cu un paznic drag,
Iubirea...
Pretutindeni,
totdeauna,
simplu
si adevarat...

Frumusetea din noi

Frumusetea din noi
e o fata
sireata.
Se ascunde
in neunde,
printre zapezile de ieri
si florile de maine
prin miezul de paine
si glas de rinoceri...

Frumusetea din noi
e o zambila
umila.
Nici nu stie
sa fie.
Ea doar tace si creste
peste ramuri de creta
se-nfasoara, cocheta,
si-n lumina, dospeste...

Frumusetea din noi
s-a plictisit
de cersit,
s-a saturat
de uitat,
de ape cu gust amarui,
de minciuna cleioasa
de masca frumoasa
de suflete moarte hai-hui...


Frumusetea din noi
ne mai trage
de maneca
inca...

Nebunie

Intr-o noapte lucida,
cu luna bolnava
de hepatita,
am cumparat din coltul unei stele
un vis albastru...
M-a ajutat sa-mi amintesc
de mine
cu zambet
de pagini de ziar
si ochi
de padure-mpietrita...

In asteptare

Cu trupul de miere si sange
invartosat - e ceata de vina -
incovrigat si mut,
peste ultima geana de lumina,
te-astept...

Cu gandul adanc infipt
in samanta devenirii noastre,
in vase de lut
- ca sa creasca aproape -
te-astept...

Asa ca...vino! E totul gata
pentru momentul in care
inima imi va sari,
cu un oftat,din piept,
cazandu-ti la picioare...

E soare...si te-astept...

Regasire

Te-am cautat atata timp...

Voiam sa-ti spun
cuvinte-mii, tristeti-adanci
stranse-ntr-un colt
de anotimp.

Voiam sa iti ating
minunea ochilor fierbinti
cu maini cuminti...

Si esti acum, aici...

Nu ti-a fost teama
c-o sa strici atatea
vise si tristeti
cu vorba ochilor isteti?

De ce nu te-ai intors din drum
sa te mai caut si acum?

Cu optimism

Hai sa-mpletim lumina cu zambet de copil,
Cu lacrimi de femeie, cu-un suflet inutil...
Sa facem o cununa din fericirea noastra,
Din ramura de cantec si pasare maiastra...
Sa ne iubim ca marea care-si saruta tarmul,
Impreunati ca pleoape cand le atinge somnul...
Sa fim copii si varstnici si toate la un loc,
Sa fim suvoi de ape si roate mari de foc...
Sa fim mereu alaturi si, totusi, prea departe,
Ca ploaia dupa soare si viata dupa moarte...

In dimineata-n care te iubeam

In dimineata-n care te iubeam
ai aparut, tiptil, pe nestiute,
cu-un ochi intors spre cele nevazute,
cu celalalt, lucrand peste program...

In dimineata-aceea fara colb
erai atent, ca nu cumva sa scuturi
frumosul din patrate si din fluturi
si sa ramai inchis in noapte,orb...

M-a troienit tacerea din cuvinte,
si nu mai stiu de-i bine sa privesc
inspre amurgul nostru omenesc
din dimineata-aceea fara minte.

Te vad zambind...Cum? Inca esti aici?
(Stiam... Sufletul meu de goeleta
facuse o rotatie completa
si te-ntalnise printre licurici.)

Paseste-ncet, sa nu te-agati in ram
C-ar fi pacat...de ce privesti spre mine
in unghiuri ascutite, dar blajine?
In dimineata-ACEEA te iubeam...

Vorbeste-mi

Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte...
Caci eu te ascult in pamant si in nori,
in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte
si-n tremurul dulce de patimi din zori...

Te-ascult cum zambesti cand pamantul ma cheama,
cand ma-mbratiseaza si geme de dor,
te-ascult cum te-nalti cand pe cer se destrama
pufosi dinozauri, raniti de-al tau zbor...

Cand glasul ti-l lepezi aducerii-aminte,
si canti printre ganduri, mai greu si mai mult,
vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte.
Eu sunt pretutindeni, si stiu sa te-ascult...

Tango

Maini impleticite,
ochi fara suflete,
trupuri crescande,
ganduri fara minte…
Acesta-i dansul,
acesta-i curajul:
un pas inapoi,
doi pasi inainte…

Dar muzica-i falsa
limbajul - de fag,
timpul - trecut,
oboseala - in noi...
Acesta-i mirajul,
acesta-i realul:
un pas inainte,
doi pasi inapoi…

Opriti lautarii!
Spargeti viorile!
Dansul e mort,
inecat in cuvinte.
Lasati-l sa treaca!
Lasati-l sa curga…
Un pas inainte,
mereu inainte…

Momente

Am inceput sa ma fragmentez.
Celulele mele se distreaza,
amestecandu-se sugubat
cu vrabii, copaci, case,
cu oameni si oameni...
Nu stiu cum sa le aduc inapoi,
sa le conving ca tot in mine
e mai bine.

Fiecare clipa ma strabate ascutit,
zambindu-mi serpeste
de pe cealalta parte de mine.
Intorc inima brusc,
spre inainte,
crezand ca timpul m-a strigat
pe nume.

In acest vartej de crampeie,
creatie a unui mixer nebun,
incerc sa impac o capra flamanda
cu o varza mult prea mica,
sa rezolv ecuatia ideala
un u plus un n egal cu...
nu sau un?
Incerc sa ma recompun...

Cuibar de pasare natanga

Sunt un cuibar de pasare natanga
ce stie doar sa cante, nu sa planga.

De fiecare data cand apune
in mine se intoarce-a mortaciune.

Iar cand se-mpiedica de cate-un nor,
in pana ei aguda ma-nfasor.

Ea duce-n plisc un strop de apa vie
pe care mi-l aduce-n dar tot mie.

Luati-l voi! Eu nu duc trebuinta
decat de-un zbor si-un picur de credinta.

Asa ajut lumina sa se stranga
intr-un cuibar de pasare natanga.

Sovaielnic

Mi-au crescut ochi
Atat de grei incat
ii sprijin, cu privirea,
de pamant.

Miros in jur.
Simt pasii mei cazand,
spargandu-se de ceata
si de gand.

Plecata sunt
cu trupul la-nseuat,
insa, pe drum, capastrul
m-a tradat

si am ramas
intepenita-n vis.
Treziti-ma,va rog!
(plecata mi-s?)

Inainte de potop

Ieri te-ai impiedicat
de umbra mea.
Am prefacut
rusinea-n mar
si ti l-am dat.
In paradis,
un vis cadea
cu zgomot surd,
ca impuscat.

Si a fost seara,
si a fost dimineata
cand totul se nastea.

A doua zi
lumina te-a taiat.
Mi-am vandut sufletul
pe un bandaj
cu care ochii
ti-am legat.
Si ai ramas
pierdut in Rai
caci nu ma mai
puteai zari.

Si a fost seara,
si a fost dimineata
cand dragostea fugi.

Ramas pe loc,
numai cuvantul
(moneda forte
in al vietii joc).
Sa fie-o arca!
si un singur pasager
salvat de la potop.
Tot paradisul
il ingrop si-arunc
pe cer un porumbel.

Si a fost seara,
dar fara dimineata.

Nu te-a gasit nici el…

Dupa explozie

Cat de senin am explodat deodata!
Pesemne ca uitasem sa diger
grenada invelita-n ciocolata
pe care mi-o serveai drept giuvaier...

Aici imi zace-o mana, 'colo-un ciob
de amintire proaspata si ninsa...
In par s-a agatat un gand neghiob,
iar pe podea s-a labartat,prelinsa,

o lacrima ce parca te curta...
sau ma insel? E timpul prea curand
si nu mai stiu de mangaierea ta
a capatat aspect de lup flamand

sau alta lighioana ma pandeste...
Imi chem fragmentele la regrupat
si simt cum inima inmugureste.
Ce vrei...deja m-am imprimavarat...

Existentiala

Eu nu sunt aceasta inima,
zbarcita in veghea de noapte
la capataiul unui Christ
prea des crucificat.
M-am cautat in ea
la punctul fix de intalnire
al clipei cu speranta.
Dar nu eram acolo.

Eu nu sunt acesti pumni
ce strang disperati
o farama de soare
care le scapa,
mereu si mereu.
Esecul ii doare.
I-am strabatut
pe fiecare rana subtire
care imi promitea noroc
si fericire.
Dar nu eram acolo.

Eu nu sunt aceasta piele
crestata indelung,a raboj,
ce-mi povestea candva
despre tabacarii beti
de argaseala
si de plictiseala.
Petec cu petec am citit-o
crezand ca, poate,
cineva a iubit-o.
Nimeni inscris acolo.
Nici macar eu.

Intre timp am aflat
ca talpile mi s-au scurs
pe sub copii,
barbati si tati.
Le-am fost papusa
fara capatai,
calauza lehuza
si dragostea dintai.
M-am cautat in ei,
in brate, ochi,
caciuli si guri.
Si in inimi.
Si in inimi...

Eram acolo...si aici...
peste tot.
Dar nu ma mai gasesc.
Nu mai pot.

Nu

M-ai simtit urland in padurile tale,
lingand coaja cuvintelor
pentru un strop de senin?

M-ai leganat pe frunze de luna
cand intunericul m-a nascut
dintr-o data,buimaca?

M-ai catarat pe ziduri, pe Scripturi,
cand mi-ai vazut genunile
rotindu-se pe orbita?

M-ai colorat brutal in galben sticlos,
anihiland raliurile spinilor
prin mintea mea?

M-ai framantat intre degete,
dinti, ganduri si pasari
ce inca mai vibreaza?


"Conteaza?"

Lacrima - haiku

Raza sarata
din steaua sufletului
razbati printre nori.

Fara titlu

a fost odata ca niciodata,
ca-n orice poveste
respectabila si respectata,
o dimineata curata,
cu palmieri imbratisati a nemurire
cu dreptunghiuri perfecte
pe chipuri defecte
si, evident, cu iubire

personajele noastre
ascunse pe dupa perdele
inchideau larg ochii
catre bune si rele
in graba lor de a proiecta
un spatiu cu stea
si-o functie care crestea
asimptotic si temporal
spre banal.

final hiperbolic:
un palmier a plecat
sa populeze o insula
ce plutea in deriva pe mare,
celalalt a ramas
inghetat, implantat,
visand ca e raza de soare.
dimineata?
a cam innoptat.

sa mergem acum la culcare
sa visam ca iubirea
ne poarta pe palme,
ca suntem buni, tineri
si furtunile-s calme...

Explicatie

Cateodata uit sa te visez.

Atunci ramai fara zambet,
fara ridicarea mirata
a sprancenei
si a stachetei,
pierzi pana si pagina alba
printre inutile cuvinte.

Atunci ai un soarece trist
in ureche, la adapost de
pisica din mine.

Asculta-l cum te rontaie.
Ii pocnesti fraged
printre masele,
crant-crant,
repede-repede,
pana nu te pierzi iar.

Eu i-am spus
ca uneori, cand te visez,
ai gust de camembert.

Ziua cand am uitat sa te visez

Ziua cand am uitat sa te visez
nu anunta nimic din ce-o sa fie;
o alta zi cu puf de papadie
si cu stindard aprins pe meterez.

In ziua-aceea fara pol opus
plecasem cu zapada la plimbare,
doar-doar voi intalni un strop de soare
sa-mi lumineze el unde te-ai dus...

Calatoream pe langa saptamana.
In urma noastra se-nsirau discret
cuvinte alungate de poet
si copaci tristi, tinandu-se de mana.

Deodata, dintre ochi, mi-ai rasarit.
Erai atat de gol, de ...fara tine!
Unde-ai ascuns privirile blajine?
Dar crezul ce tindea la infinit?

Sa caut mai departe nu cutez...
Eu te-am tradat, eu te-am facut ruine,
te-am jefuit de aura si bine...
Ma iarta! Am uitat sa te visez.

Nuditate

De ce vocea ta
are degete atat de dibace
incat ma dezbraca de indoiala?

Nasture dupa nasture,
intai o maneca,
apoi alta...
Ies la iveala
soapte rotunde,
sinceritate plata
cu buric,
lungi si fine
asteptari...

Cu un ultim val de constiinta
imi acopar goliciunea
desi vocea ta
ma vede intotdeauna
asa cum sunt.

Exorcizare

V-ati privit vreodata demonii
drept in ochi?

Atunci,ei nu se mai pot strecura
in pielea eurilor care ne guverneaza
rand pe rand.

Incremeniti intre secunda
a cincea si a sasea,
ei scapa din vedere
arsenalul de bau, of si Doamne fereste
care se sparge, se pierde...

Asa mor, sufocati
de propria lor bunatate
reflectata in oglinda noastra
alba, rece.

Mana care cerseste
aluneca incet pe langa trup
si incepem sa stralucim
pe sub zdrente.

Subinteles

"Hai
sa nu mai...
Nu are rost sa...
pentru ca..."

Prea mult senin
e prea putin
e mult prea frig
si nu mai strig
am prea multi ochi
sa te deochi
prea multe guri
de secaturi...
Suntem prea puri!
Asa ca...

"Da?
Ai spus ceva?"

Vorbise umbra
din tacerea ta.

"Ai grija de..."

'Si tu.
Mai bine nu...'

Ba da!

"Poate,candva..."

Cateodata,tu

periuta de dinti, pijamaua,
oglinda, sapunul,
pantalonii, cafeaua,
geanta, banii, buletinul,
biletul, tramvaiul....

Dar cateodata se intampla
sa te strang intre palme,
sa te framant, sa te sfaram
in fiecare paine
din fiecare bob de grau
al fiecarui spic
etern auriu, asa cum il stii,
asa cum il stiu.

buna dimineata, salut,
buna ziua, multumesc,
poftiti, cu placere,
te rog, pofta buna,
te pup, noapte buna, hai pa...

Dar cateodata se intampla
sa te urlu, sa te soptesc,
sa te scriu in fiecare litera
din fiecare pagina
cu fiecare cerneala
inevitabil, ireversibil albastra.
A lor...si a noastra.

plictiseala, nervii, stresul,
zambetul, lacrima, calmul,
suspinul, tacerea, linistea...
Tacerea.

Cateodata, tu.

Samanta

Pe-atunci, inca ne mai jucam
de-a devenirea.

Adapostita-n coaja mea
ca intr-un pantec,
m-am lasat ingropata adanc
in gandul tau
umed,fertil.

Acolo astept
sa te surprinda iar ploaia
cu sufletul descult
si mirosind a primavara.

Atunci, stingherit, ma vei naste,
eu zambind galben-verzui
intr-un colt.

Duel

Ma simt bine asa,
cu mana dreapta intinsa,
oferindu-ti cafea inainte de lupta.
Lasi scutul jos; armura ti-e intacta.
Pentru orice eventualitate,
scoti zambetul din teaca.
Il scot si eu, le incrucisam scurt.
Parez privirea ta si contraatac.
Intrebarea, desi bine tintita,
se infige undeva, dincolo de tine
(eschiva eleganta, sincronizata).
Un drac imi scapa printre buze,
fugind in tabara adversa.
Spiritele beau ceai cu gheata.
In jurul nostru, natura huiduie,
ne bombardeaza cu frunze si raze
(cica ne miscam prea artistic).

Azi, ca si ieri, scor egal.
Azi, ca si ieri, schimbam intre noi cuvintele:
ale mele te strang usor pe la umeri,
ale tale, clatite cu rom, incendiate,
raman prea mari pentru mine.

Eu pot rani in multe feluri

Priveste peste umar cand esti la asfintit.
Ma vei gasi acolo, intepenita-n panda,
cu-un evantai de ganduri ascunse in cutit
si remuscari ucise de fiara mea flamanda.

Priveste peste umar cand zorii noptii tac.
Atunci, pe harta lunii, marchez gari in crevase
ce te-ar putea ascunde in buzunar de frac.
Sa fugi cand amintirea te-avertizeaza: "Sase!"...

Priveste peste umar! Hai, uita-te odata!
(sa nu-ti infig in ceafa spin selenar mereu)
Ascunde printre pagini cumatra dezbracata
si teme-te de umbra, caci umbra ta sunt eu.

Consiliere in probleme de imagine

azi dimineata mi-a dat buzna in suflet
consiliera mea pe probleme de imagine
cum sa va spun, ea e un fel de spaima
incolora, dar asortata,
asa cum ii sta bine unei doamne

s-a asezat picior peste picior
tragea din mine ca din tigara
mi-a scrutat visele cu ochi expert
"fetito, astea nu-s de tine,
imbraca-te potrivit varstei, ce naiba"
si a plecat trantind fereastra.

m-am trezit cu gandurile pieptanate,
prinse in codite subtiri, niciunul rebel,
cu visele scurtate, stramtate,
colorate fosforescent in verde si portocaliu

dar - cum sa va spun -
tot desculta am ramas.

Feerie portocalie

Stateau
intinsi unul in altul pe tarmul
aflat foarte aproape de capatul lumii:
el, cu mana facuta palnie, turna vise de sticla
in paharele genelor ei catarate pe cer;
ea, cu parul ud, incalcit langa linia orizontului
tinea intre coapse o portocala.

Acolo
ea putea sa ii coaca fiinta
pe pietrele incinse de soarele cel nou
(mancase tot jeraticul din causul cuvintelor).
Numai acolo
el putea sa ii brazdeze pantecul
pe toate liniile longitudinii si latitudinii
planetei lor chinuita inca de facere.
Numai si numai acolo
el se mula reptil pe mangaierile ei
pastrate atent langa al optulea minut
de fericire.

Pareau
un fel de inceput rotund
care iradia linistea fara furtuna,
o microscopica desfasurare
de ganduri, dorinte si cochilii
intrepatrunse, intrezarite prin ocheanul
cu care el ii privea sanii.

Erau doar
o cadere a luminii
impiedicata in coji,
rostogolindu-se de la unul la altul
pana cand unul devenea
altul.

Fereastra cu mangaieri

Am invatat sa te mangai in soapta,
litera cu litera,
deja vestejita
sau inca necoapta.
Am inchis ochii degetelor,
sa nu ii doara
privirile tastate
pe-aceleasi sau alte coordonate.

Am invatat sa ma mangai cu tine
pe ganduri, pe silabe
roscate si grave,
dezlegate din randuri,
sa amestec pixelii cu fete radioase,
strambate, zambite,
smechere, iubitoare,
uneori simple guri plangacioase.

Propun deci predarea cursului intensiv
de mangaiat la distanta
tuturor formelor esentiale de viata.
Sa invete si viermii, si gaina, si floarea,
sa se atinga tastand,
sa se simta in gand,
sa zboare folosind relogarea.

Povestea fetitei ce furase un idol

Fetita fugea cu un idol in brate
rochita prea scurta, genunchii juliti.
Ii auzeam pasii in pietre si-n ziduri.
Alearga, fetito, sa scapi de parinti,
mai repede-alearga!

Fetita fugea cu un idol pe umeri,
urmarita de spaime cu ochii vapai.
Copila, incearca sa lepezi povara
sa fii mai usoara, sa scapi de cei rai...
Da-mi mie statuia!

Fetita fugea cu un idol in suflet.
S-a oprit obosita pe-o cruce de lut.
Au ajuns-o din urma si lanturi i-au pus.
Furase-o minune, si nu a putut
s-o lase din palme.

Acum stapaneste doar linistea-n pietre,
statuia e iarasi la locul stiut.
Simt insa pasii fetitei speriate
ce fuge prin mine, venind din trecut,
sa-mi fure lumina.

Malpraxis

Azi mi-am taiat o bucata de suflet
cu o lama subtire-subtire de vis.
Stii, visul acela otel-inox
nu, nu Solingen, ci orange....
Ah, nici Orange! aia e firma
de telefonie mobila...
In fine, stii tu care.

Da, mi-a tremurat putin mana
de teama sa nu tai si partea buna,
aia necangrenata,
nebuboasa,
neinfectata,
nemarginita....
In fine, stii tu care.

Dar trebuia!
Visul avea instructiuni clare
de utilizare.

Acum vine doctorul si-mi spune
ca a incurcat fisele,
ca alt suflet trebuia amputat,
imi da un buchet de ganduri frumoase
drept consolare
si isi vede linistit de bolile lui
in continuare.

Iar eu zambesc
cu zambetul meu de zile mari
si negre,
ma indrept catre cel mai apropiat
depozit en-gros de mica publicitate
"caut proteza sufleteasca
pentru partea stanga-sus,
plata in functie de oferta"
si imi inghit cuminte
pastilele de plans.
Stiti voi care.

Sa-mi vii...

Sa nu-mi vii in dimineti sticloase
cand fruntea cuprinde mult prea multe vise
indigerabile, desi promise.
E vremea de hranit caii nisipului verde
cu melodia pe care nimeni
n-o mai crede, dar o asculta
direct cu sufletul.

Sa nu-mi vii nici calare pe amiaza strivita
de palmele batatorite ale pianistului
prelins deja sub scaun,
impuscat accidental cu speranta.
Atunci imi iau portia zilnica
de capsune cu viata.

Vino cand inima iti e la asfintit,
sa te asez cuminte langa sanul drept
cu zahar ars inmugurit,
sa iti servesc mancaruri
cu gust de pamant si de noapte
sa iti cobor pe soapte
din adanc
in adanc
in adanc...

Nivel

Intre mine si tine
sunt exact 120 de pasi.

Primii zece trebuie parcursi
cu gratia balerinelor, pe poante
unele ascutite, altele mai boante
dar toate demne de un menuet bizar
opus 105 in dulce-amar.

Urmatorii zece vin in linie dreapta,
militarosi, aliniati
fata de ultima treapta
a scarii lui Celsius
sau a lui Richter...le e totuna
cata vreme singur comandant
e dumneaei, Luna.

Intr-un final sunt numarati
inca o suta de pasi desculti
si dezbracati,
ce tremura de prea multul cer
dintre Acum si Atunci
vazut ca reper.

Intre tine si mine
este numai un pas
cel de inceput
suspendat de clipa in care
pentru intaia oara te-am durut.

Epistola zilnica

E probabil soare si acolo unde esti,
razboiul e transmis tot in direct
iar Annie Lennox inca se intreaba why.

Si nu-i raspunde nimeni.

Eu inca mai ud planeta sa creasca rotunda
visul e tot pe raft, acolo unde l-ai pitit
dupa lamai, printi si pescarusi,
ma mai dospesc la lumina veiozei
pe care cineva a uitat sa o scoata din priza.

Poate se va lua curentul intr-o zi.

Atunci vom cere azil politic in viata
pentru ca in vis nu ne sunt respectate drepturile,
vom deveni vecini de alienare ce se intalnesc intamplator
pe coridoarele inguste ale aceluiasi suflet,
vom construi, in sfarsit, bolul acela de cristal
in care sa putem inota fara tuburi de oxigen.

Pana una-alta, e inca primavara,
iar undeva, la sud prin sud-est,
cineva se bucura ca exist.

Zgomot de fond

Ai facut
cafeaua, patul,
ceva de mancare,
cumparaturi, curatenie?

Unde mi-ai pus
tigarile, ciorapii, papucii,
cartile, bricheta?
Iar nu-mi gasesc bricheta!

Lasa-ma-n pace! sunt
obosit, flamand,
stresat,nervos,
preocupat.
Tu nu vezi ca citesc?

Mami, da-mi si mie
o cana cu apa,
sticla de bere,
telecomanda,
atentie,
intelegere,
afectiune...
Iubeste-ma!
IUBESTE-MA!
De ce nu vrei, fa, sa ma iubesti?



Maine ma trezesc tot la ora 8.

Cu mainile crapate

Degetele cuvintelor au lasat
urme slinoase, acrite, raioase
pe linistea mea.

Ca rezultat, mainile sufletului
s-au inrosit si inasprit
de la atata frecat.

Pana data viitoare cumpar
masina aia de spalat.
Promit!

Fara Va urma

Omule!
Tu, cel care-mi visezi viata,
trezeste-te!
Asuzi broboane reci
te zvarcolesti
si gemi a frig...
Tu n-auzi ca te strig?
Filmul e vechi, uzat...
in plus, e prost!
Aceleasi dialoguri fara rost,
emotii aruncate la-ntamplare...
De ce ma doare?
Tu stii...
Eu sunt doar rodul mintii tale.
Probabil de-aia
imi ploua dimprejur cu ineptii.

Sertarul 10, randul 2 de sus!
Acolo-ti las mesaje disperate
plus
pagini rupte din banal
si cutiute incrustate-n lacrimi.
Ce Moscova?
Ce mail?
Si care patimi?
E viata mea inchisa in cuvinte
pe care ai uitat sa le citesti.
Iar lacatul nu minte!

Poate, candva,
ne-om intalni in visul meu real
si-ti voi transmite totul, personal.
Oare vei vrea
sa schimbi scenariul, personajele, decorul?
As prefera o viata mai senina!
Daca se poate,
fara "va urma"...

Vals viænez

Astazi ea isi asteapta amantul pe treapta a sasea
din cand in cand schimbau numarul ca sa evite monotonia
pe sub fusta, vantul ii mangaie indecent coapsele
in timp ce soarele cauta razele pierdute prin decolteu
parul ei miroase a maci zgribuliti de furtuna si-a vin
trupul respira galben, cu dungi verticale, gri si turcoaz,
gandurile ii sunt mai inalte din cauza tocurilor.

Amantul intarzie de obicei intre 7 si 28 de minute
scara bate nerabdatoare dintr-o treapta subrezita
peretii susotesc nemultumiti pe la colturi
lumina, mai emotiva, rostogoleste lacrimi cerate.

Cu sufletul in pudriera, ea ii pandeste venirea
pleoapele ei deruleaza timpul cand inainte, cand inapoi,
cu stop-cadru numai pe clipele sferice, transparente.

Putin mai sus, el hranea visele cu fragmente de vrabii.

Anotimp circular

Sa stii ca iarna asta izvoraste din noi,
din Polul Est sau Vest spre care-am emigrat
fiecare catarat pe cate-un aisberg.
Nu avem Titanic, in schimb ne scufundam unii pe altii
mereu in cautarea oceanelor calde
unde sa se topeasca mastile de gheata
batute in turturi pe zambile si irisi.
Pe traseu, domesticim ursii flamanzi si tristi,
le dam sa bea Intotdeauna_Coca_Cola, intotdeauna
uitam sa intelegem setea lor de tuica fiarta sau de primavara,
ocupati cu lucrurile marete ale vietii:
dorul de gesturile pe care inca nu le-am facut
regretul fata de oamenii pe care i-am pierdut
navigatul
cersitul
profitatul
dormitul...
Buna dimineata, iubite! Iarta-ma ca te-am trezit.
Voiam doar sa intelegi ca iarna asta izvoraste din noi.

Printre gene

Mi-e frica sa inchid ochii.
Daca unesc pleoapele mai mult de-o clipa
toate liniile curbe din mine se frang
si nu mi-e pofta sa plang
lacrimi piramidale.
Ar zgaria in treacat planurile mele
verticale.

In plus, intre pleoape as sugruma
imaginea ta
insuficient absorbita de gaura neagra
din mijlocul marilor mele
intotdeauna furtunoase
si mult prea rebele.

Prefer sa tin privirea larg deschisa,
in bataia vanturilor perene.

Agata-mi-te bine de gene.

Dintre cei multi, catre departari

Intre noi, cei de-aici
si ei, putinii de-acolo
se naste-o planeta
burtoasa, ciudata
marunt feliata:
meridiane plapande
mustind de cuvinte,
podete de vise
in balans peste clipe,
priviri rasucite fortat
inspre inainte.

Ei au pajisti de dor,
inflorite morminte
amintiri zavorate
in coltul ochilor.
Noi cultivam sori
pe intinse campii
intrebari-meteor
"Ma iubesti?"
"Cand imi vii?"

Anotimpuri febrile
sfarsesc temperate
in containere gri
atat de curate...
Cu lacrima-n gat
impovarati de frici,
ne iubim:
noi, aproape acolo,
ei, inca aici.

Haute couture

Azi m-am imbracat
elegant.

Port lenjeria dantelata,
crosetata in saruturi
marunte, rosii, perlate,
cu inchizatoare
la spate,

ciorapii mangaierilor tale
elastice, matasoase,
cu firele trase
remaiate,

rochia calduroasa si lunga
a privirii tale impecabile,
din stofa de ganduri
fara nici o dunga,

pantofii de lac albastru
ai dorului tau devenit
al nostru
inaltati pe sperante
cu niste centimetri mai sus
decat visul meu cel mai nesupus.

Sa-i vezi cum intorc privirea
dupa mine pe strada!
Lasa-i sa vada ca mi-e bine
imbracata cu tine...

Pan-aici!

Atat de mult te-am asteptat
la marginea drumului nenascut
incat oamenii au inceput
sa ma confunde cu peisajul.
Pentru ei sunt doar un alt plop,
vin sa ma culeaga de pere,
nu ma mai numarati, bunilor,
din orice parte ati privi
sunt tot fara sot.

Demult era cand spuneai
sa ne tatuam pe piele sentimentele
I'll show you mine if you show me yours
desi mi-am pus ochelarii de citit iubirea
pe tine nu se vede nimic
culorile tale mult prea simpatice
sunt de vina.

In departare te zaresc
piciorul stang incremenit in aer
te iert daca nu faci pasul
hai, intoarce-te si ia primul tren
catre cea mai apropiata alienare
macar acolo arenele au multimi
intotdeauna binevoitoare.

Eu imi vad de treaba
am un urs de plimbat.

Lectia de gramatica

Va aud si deschid iarasi ochii
De parca toate ar mai avea un sens
Cine sunteti?
Ce vreti?
De ce-mi tulburati neputinta?
Mai am un singur pol
Spre care n-am convers niciodata
Vi-l dau daca va ajuta cu ceva
Dar taceti,
Va rog, taceti!

Degeaba imi pomeniti
Strugurii dulci si smintiti
Pasarile mici cu pene de aur
Florile albe cioplite de faur

Gandul meu se tot impiedica
De singura persoana prezenta
In conjugarea verbelor mele
Non-existentiale:
Noi nu mai suntem
Noi nu mai suntem
Noi nu mai suntem...

Repetati pana cand invatati.

In urmatoarele 5 minute

De ieri incepand, nu mai pot sa vorbesc.
Intre "te iubesc mult" si "te urasc, bestie!"
A ramas intepenit un "de ce?"
Care ma gatuie, ma jeneaza semantic,
Ori de cate ori incerc sa il rostogolesc in afara.

Mai ramai 5 minute prin preajma.
Rana deschisa de intrebarea incarnata
Iti va spune povesti despre noua sa viata
In care va fi uitat deja sa ma doara.