incaperea cu obloane inchise
ea
el
bonsaii vestejiti de atata ardere
ma tem ca nu ma vei iubi niciodata
ea radea, isi dezvelea carnea,
ii cauta tremurul pe sub piele
de pe strazi navaleau zgomote, mirosuri
ii inghiteau
ii redau apoi visului lor
inainte si dupa
incaperea cu obloane inchise
ea
el
patul sau podeaua sau peretii
spune-mi ca m-ai vrut doar pentru bani
ea ii vorbea despre viitorul ei de scriitoare
il potopea cu dorinta iesita prin pori
uda zadarnic bonsaii
inainte sau dupa
trupul meu nu poate dori o femeie care nu iubeste
incaperea cu obloane inchise
ea
bonsaii morti
el nu a mai venit niciodata
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu